MASTERCOSTY

WELCOME TO FOTOMANIA

Va multumesc pentru timpul acordat vizitarii blogului meu. Numele meu este Constantin Acheaua si sunt fotograf .

Va ajut sa pastrati cele mai frumoase momente de la nunta dumneavoastra sau de la botezul si aniversarile copiilor dumneavoastra.

Tarifele si detaliile sedintei foto se vor discuta la o intalnire stabilita telefonic.

Tel. 0744 273435

acheaua_constantin@yahoo.com

In stanga paginii sunt etichetate articolele dupa categorii. ex. Foto Nunta, Foto Botez, Masini, etc.
Click pe link-ul categoriei care va intereseaza sa vedeti fotografiile respective.
Este posibil sa se incarce mai greu blogul . Va rog sa asteptati sa se incarce complet.

Vizionare placuta.

sâmbătă, 30 august 2014

Viata la Tara

 Cati  dintre  oraseni mai  stiu  cum arata  un  cal  si  o  caruta?

Drum  comunal  la  tara,

foto: Constantin  Acheaua

IAR 80

IAR 80


 IAR 80 a fost un avion monoplan de vânătoare și bombardament în picaj românesc folosit în cel de-al Doilea Război Mondial. A fost realizat la IAR Brașov de o echipă compusă din: prof. Ion Grosu, Ion Coșereanu, ing. Gheorhe Zotta, Viziru Grosu și Ion Wallner. La vremea respectivă, IAR 80 era comparabil cu cele mai moderne avioane de luptă, precum Bf 109 din Germania, Mitsubishi A6M Zero din Japonia, Hawker Hurricane și Supermarine Spitfire din Marea Britanie. În a doua parte a războiului, acest proiect s-a dovedit a fi depășit tehnologic. După aproximativ cinci ani de la terminarea războiului, avioanele au fost înlocuite în totalitate cu modele sovietice. În anul 1955 Comandamentul Forțelor Aeronauticii Militare a hotărât dezmembrarea aparatelor și casarea lor. Nu s-a păstrat niciun aparat întreg. 

Prototipul

IAR-80 3view.svg
     La sfârșitul anului 1937 a început munca pentru realizarea IAR 80, inițial fiind conceput cu carlinga deschisă și motorul IAR K14-III C32 de 870 CP (649 kW). Se lucra încet la acest proiect și primul zbor a fost efectuat în aprilie 1939.Testele ulterioare au fost impresionante: avionul atingea viteza de 510 km/h la înălțimea de 4000 m.
     Câteva probleme mărunte descoperite în urma testelor au fost rezolvate în următorul an. Pentru mai multă putere a fost instalat un nou motor de 930 CP (690 kW) și anume versiunea C36 a K14-III. Din pricina puterii acestui motor au fost necesare de asemenea modificări ale fuzelajului. Ca urmare, rezervorul a fost mărit la 455 l, aripile lungite și forma cozii modificată pentru eliminarea unor probleme de aerodinamică.      Carlinga a fost mutată un pic mai în spate, iar pentru a compensa vizibilitatea scaunul pilotului a fost înălțat și întreaga carlingă acoperită.
     Prototipul îmbunătățit a fost testat cu avionul Heinkel He 112 care tocmai sosise din Germania ca începutul unei mai mari comenzi. Deși He 112 era oarecum mai modern și mult mai bine armat, IAR 80 cu un motor mai puternic s-a dovedit a fi mult mai performant în restul privințelor. Aviația Regală, fiind impresionată, a comandat imediat 100 de bucăți pe 18 decembrie, 1939, iar comenzile pentru He 112 au fost anulate.
Caracteristici
  • Lungime: 8,16 m.
  • Anvergură: 10,0 m.
  • Înălțime: 3,6 m.
  • Suprafață portantă: 15,50 m².
  • Masă (gol): 1780 kg.
  • Masă (maxim): 2280 kg.
  • Motor: IAR K14-III C32, 870 CP (649 kW), ulterior IAR K14-III C36, 930 CP (690 kW).
Performanțe
  • Viteză maximă: 510 km/h la 4000 m.
  • Plafon: 10500 m (34,500 ft).
  • Timp de urcare la 5000 m: 6 min.
Armament
  • 2 × FN (Browning) 7,92 mm.

 

IAR 80

     Producția trebuia să înceapă imediat dar procurarea armamentului s-a dovedit a fi o problemă serioasă. Pe prototip au fost montate doar două mitraliere Fabrique Naționale de calibrul 7,92 mm de producție Belgiană. Acest armament era evident prea slab pentru folosirea în război iar conform proiectului avionul ar fi trebuit să fie dotat cu șase astfel de arme. Cu ocazia invadării Belgiei și a Țărilor de Jos de către Germania, furnizarea acestor arme a încetat și din păcate nu existau arme românești care să se potrivească pe avion. În lipsa armamentului producția a fost oprită.
     În noiembrie 1940 România intră în alianță cu Puterile Axei și germanii au permis reluarea transportului de armament din Belgia. Chiar dacă s-a achiziționat mai mult armament, avioanele produse aveau montate doar 4 mitraliere.
La exemplarele de serie fost mărită lungimea, anvergura și suprafața portantă. A primit un motor mai puternic și a crescut greutatea totală. Din această versiune vor fi construite în total 50 de aparate, numerotate 1 - 50.
Caracteristici
  • Lungime: 8,9 m.
  • Anvergură: 10,7 m.
  • Înălțime: 3,6 m.
  • Suprafață portantă: 16 m².
  • Masă (gol): 1780 kg.
  • Masă (maxim): 2550 kg.
  • Motor: IAR K14-III C36, 930 CP (690 kW) seriile 1 -20, IAR K14-IV C32, 960 CP (716 kW) seriile 21 - 50.
Performanțe
  • Viteză maximă: 514 km/h la 4000 m, 560 km/h la 7000 m.
  • Autonomie: 940 km la viteza de 330 km/h.
  • Plafon: 10500 m (34,500 ft).
  • Timp de urcare la 1000 m: 1 min 20 s, la 4500 m: 5 min 40 s.
Armament
  • 4 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 2000 de cartușe (4 × 500).

 

IAR 80A

     În aprilie 1941 România era cuprinsă în sfera de influență a Germaniei, așadar germanii au furnizat mai mult armament. Armamentul a fost încorporat repede în proiect și modelul 80A care a rezultat, conform proiectului era dotat cu 6 arme. De asemenea, parbrizul avionului a fost realizat din sticlă blindată și scaunul pilotului blindat.
     Avionul a fost motorizat cu noul motor IAR K14-1000A, de 1025 CP. Deoarece acest motor era prea puternic pentru celula inițială, fuzelajul a fost modificat și întărit.
Deși IAR 80A avea un motor mai puternic, adăugarea greutății armelor, muniției și armurii au contribuit la ușoara reducere a vitezei maxime la 509 km/h. Noul model era însă un progres evident și a înlocuit în producție vechiul model începând cu avionul numărul 51. Opt noi avioane au fost terminate la timp pentru participarea la razboiul de eliberare a Basarabiei începind din 22 iunie 1941. Din această versiune vor fi construite 90 de aparate, cu numerele 051 -090, 106 - 150 și 176 - 180.
Caracteristici
  • Lungime: 9,22 m.
  • Anvergură: 9,09 m.
  • Înălțime: 3,82 m.
  • Suprafața aripii: 17 m².
  • Masă (gol echipat): 2095 kg.
  • Masă (maxim): 2720 kg.
  • Motor: × IAR K14-1000A, 1025 cp (764 kW).
Performanțe
  • Viteză maximă: 540 km/h.
  • Autonomie: 1150 km.
  • Plafon: 10500 m.
  • Încărcătura aripii: 132,35 kg/m².
Armament
  • 6 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 2400 de cartușe (6 × 400).

 

IAR 80B

La această versiune două din mitralierele Browning au fost înlocuite cu două mitraliere FN de 13,2 mm și s-a mărit anvergura. S-a îmbunătățit protecția rezervoarelor de combustibil și blindajul în dreptul pilotului. Din această versiune s-au fabricat 20 de aparate, cu numerele 181 - 200. În continuare,11 aparate din seria 201 - 211 vor fi echipate cu câte două rezervoare de combustibil suplimentare, de câte 100 l, largabile, amplasate sub aripi.
Caracteristici
  • Lungime: 9,22 m.
  • Anvergură: 11 m.
  • Înălțime: 3,82 m.
  • Suprafața aripii: 17 m².
  • Masă (gol echipat): 2135 kg.
  • Masă (maxim): 2810 kg (2960 kg cu rezervoarele suplimentare).
  • Motor: × IAR K14-1000A, 1025 cp (764 kW).
Performanțe
  • Viteză maximă: 470 km/h la 4500 m.
  • Autonomie: 1030 km la 4500 m.
Armament
  • 2 × FN (Browning) 13,2 mm cu o rezervă de 300 cartușe (2 × 150).
  • 4 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 1600 de cartușe (4 × 400).

 

IAR 80DC

     La Atelierele de Reparații Material Volant (ARMV), care ulterior a devenit Întreprinderea de Avioane București s-au transformat câteva aparate IAR 80 în versiunea biloc, pentru antrenament, versiunea fiind numită IAR 80DC (dublă comandă). Aceste aparate au intrat în dotarea școlilor de piloți de vânătoare.[2]

 

IAR 81

     Este o versiune echipată pentru a putea executa misiuni de bombardament în picaj (Bo-Pi). În acest scop s-a pornit de la diverse versiuni de IAR 80, care au fost echipate cu lansatoare de bombe.
La versiunea IAR 81 de bază s-a pornit de la versiunea IAR 80A, căreia i-au fost adăugate trei lansatoare de bombe, două pentru bombe de 50 kg amplasate sub aripi și unul pentru o bombă de 250 kg amplasat sub fuzelaj. Armamentul era la fel cu al versiunii IAR 80A. Din această versiune s-au fabricat 50 de exemplare, cu numerele 091 - 105, 151 - 175 și 231 - 240.
Caracteristici
  • Versiune de bază: IAR 80A.
  • Masă (maxim): 3070 kg.
Performanțe
  • Viteză cu cele trei bombe acroșate: 470 km/h la 4500 m.
  • Viteză de croazieră (la aceeași altitudine): 400 km/h (cu motorul în regim de 70 % din puterea nominală).

 

IAR 81A

    Această versiune provine din versiunea IAR 80B. Deosebirile constau în rezerva de cartușe pentru mitralierele de 13,2 mm, iar în locul bombelor de 50 kg avea rezervoare suplimentare de combustibil. S-au produs 29 de exemplare, cu seriile 212 - 230 și 291 - 300.
Caracteristici
  • Versiune de bază: IAR 80B.
  • Masă (maxim): 3250 kg.
Performanțe
  • Viteză cu bomba acroșată: 455 km/h la 4500 m și 370 km/h la nivelul mării.
Armament
  • 2 × FN (Browning) 13,2 mm cu o rezervă de 350 cartușe (2 × 175).
  • 4 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 1600 de cartușe (4 × 400).
  • 1 bombă de 250 kg.

 

IAR 81B

La această versiune mitralierele de 13,2 mm sunt înlocuite cu două tunuri Ikaria (licență Oerlikon) de 20 mm, fiecare cu câte 60 de lovituri. Astfel puterea sa de foc era similară cu a aparatului Spitfire V. S-au produs 50 de exemplare, cu seriile 241 - 290.
Caracteristici
  • Versiune de bază: IAR 81A.
  • Masă cu bomba și rezervoarele suplimentare (maxim): 3260 kg.
Performanțe
  • Viteză cu bomba acroșată: 455 km/h la 4500 m și 370 km/h la nivelul mării.
  • Timp de urcare la 5000 m în configurația vânător (fără bombă): 7 min 30 s.
Armament
  • 2 × tun Ikaria 20 mm cu o rezervă de 120 lovituri (2 × 60).
  • 4 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 1600 de cartușe (4 × 400).
  • 1 bombă de 250 kg.

 

IAR 81C

La această versiune tunurile Ikaria au fost înlocuite cu tunuri Mauser MG 151 de 20 mm, cu rezervă de lovituri mărită. Din această versiune s-au fabricat 38 de exemplare din seria de 100 comandată, cu seriile începând cu 301.
Caracteristici
  • Lungime: 9,22 m.
  • Anvergură: 9,09 m.
  • Înălțime: 3,82 m.
  • Suprafață portantă: 17 m².
  • Masă (gol): 2200 kg.
  • Masă (maximă): 2980 kg.
  • Motor: IAR K14-1000A, 1025 CP (764 kW).
Performanțe
  • Viteza maximă: 560 km/h la 7000 m.
  • Autonomie: 730 km.
  • Plafon: 10000 m.
  • Încărcătura aripii: 132,35 kg/m².
Armament
  • 2 × tun MG 151/20 cu o rezervă de 350 lovituri (2 × 175).
  • 4 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 1600 de cartușe (4 × 400).

 

Alte versiuni

    S-a încercat adaptarea pe un IAR 81 a unui motor Junkers Jumo 211 Da, motor cu 12 cilindri în V inversat, supraalimentat, cu o putere mult mai mare, de 1340 CP (1000 kW). Rezultatele sunt puțin cunoscute.De asemenea, la un IAR 80 s-a înlocuit motorul inițial cu unul BMW 801, utilizat de avionul de vânătoare german Focke-Wulf Fw 190, ce putea dezvolta o viteză de cel puțin 600 km/h, dar acest lucru nu a putut fi pus în practică la scară, datorită faptului că germanii au fost în imposibilitatea de a furniza motorul.


sursa:  wikipedia

ALIMENTE ASEMANATOARE CU ORGANELE UMANE

Alimente asemanatoare organelor umane

     Vreau sa va prezint cateva legume pe care vi le recomand in alimentatie, sa fie cele principale si o sa vedeti in imaginea aceasta beneficiile lor asupra diverselor organe. O sa vedeti cum insasi forma lor naturala a unor legume este identica cu anumite organe din organismul uman.
    Multi oameni sustin ca vitamina B12 se regaseste numai in produsele de origine animala, dar dupa cum o sa vedeti nu e deloc asa. Niciun ingredient natural nu contine, de origine animala ori vegetala nu contine vitamina B12. O sa va intrebati: "pai atunci cum sta treaba?"
     Ei bine, vitamina B12, cu care am tot fost manipulati de ferocii mancatori de carne, este de fapt o bacterie produsa de microorganisme. Vitamina B12 este singura care contine urme de elemente chimice: cobalt ce da numele chimic, "cobalamina", care este centrul molecular al structurii sale.
      Sinteza vitaminei B12 are loc in intestinul subtire. Din moment ce bacteriile din intestin au cobalt si alti nutrienti, se produce B12. Dupa parerea Dr. Michael Klaper, vitamina B12 este prezenta si in gura si intestine. B12 trebuie sa fie combinata cu o enzima mucoproteina numita Instrict Factor, care este in mod normal prezenta in secretiile gastrice. Daca factorul Instrisect este stricat sau absent, sinteza vitaminei B12 nu va avea loc, indiferent cat de mult am manca carne. Deficienta de B12, se datoreaza nu din cauza vegetarianismului, asa cum mint multi medici, ci din cauza antibioticelor, alcoolului, fumatului si stresului.
      Alcoolul distruge ficatul, deci cei care consuma alcool au nevoie de mai mult B12, iar cei care fumeaza ori consuma hrana la gratar au mari deficiente in absortia de B12, chiar daca mananca carne, asta nu conteaza.

 
sursa:  
http://www.fara-secrete.ro/beneficiile-alimentelor-de-origine-vegetala-asemanarea-lor-cu-organele-umane
aici  gasiti  continuarea  articolului.

Crucea Eroilor Neamului

Deasupra norilor,
    Crucea Eroilor Neamului este un monument construit între anii 1926-1928 pe Muntele Caraiman, la altitudinea de 2291 m, pentru a cinsti memoria eroilor neamului căzuți în Primul Război Mondial. La baza vârfului Caraiman se află orașul Bușteni
      Crucea Eroilor Neamului este situată în șaua masivului Caraiman, chiar pe marginea abruptului către Valea Seacă, la altitudinea de 2291 m, fiind unică în lume atât prin altitudinea amplasării, cât și prin dimensiuni: crucea propriu-zisă are o înălțime de 28 m și două brațe de câte 7 m fiecare.
Monumentul era cea mai înaltă construcție din lume la vremea respectivă, de acest fel, situată la o astfel de altitudine. Lățimea stâlpului vertical este de 2 m, lungimea brațelor orizontale până în axul stâlpului fiind de 7 m, iar latura unui ochi pătrat de zăbrea este de 2 m.
     Crucea este executată din profile de oțel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 7,5 m. În interiorul acestuia se află o încăpere care a adăpostit inițial generatorul de energie electrică ce alimenta cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii.


    Unele legende povestesc că acest monument s-a realizat în urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria. Munții Bucegi reprezentați prin vârful Caraiman au fost stropiți de sânge românesc în Primul Război Mondial. Pentru construcția monumentului s-a ales vârful secundar al Caraimanului (2291 m), deoarece, dacă s-ar fi construit monumentul pe vârful principal (2325 m), Crucea nu ar mai fi fost vizibilă decât din apropiere, de pe platou.
     Proiectul ansamblului a fost realizat de către arhitecții români Georges Cristinel și Constantin Procopiu. Construcția monumentului a început în anul 1926 și s-a finalizat în august 1928. Regina Maria a urmărit îndeaproape execuția până la finalizarea ei. Inaugurarea și sfințirea monumentului au avut loc pe data de 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci.
Lucrările efective au fost executate de către Direcția de Poduri din cadrul C.F.R. prin secțiile L1 și L 5 din Sinaia. Proiectul de rezistență a fost întocmit de către inginerii Alfred Pilder și Teofil Revici, diriginte de șantier a fost Nicu Stănescu și șef de șantier maestrul V. Bumbulescu. Fondurile necesare construcției au fost obținute din diferite surse și prin donații de la firme particulare și instituții de stat.
     Monumentul a fost confecționat din traverse metalice îmbinate prin nituire într-o rețea. Construcția propriu-zisă a fost realizată efectiv de către Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizați și un număr mare de tineri. Sculele, lemnul, piesele metalice componente și restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la stația CFR Bușteni. De aici, o parte dintre traversele metalice și celelalte materiale de construcție a fost transportată de care cu boi pe ruta Bușteni – Sinaia – Vf. Păduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Bușteni. Funicularul a transportat piesele pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel – pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii și măgarii până în vârful Caraiman.
     Deoarece numărul căruțelor din zonă era insuficient, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziționarea altora. Drumul era anevoios, o căruță neputând face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi. Pentru punerea la dispoziție a propriilor atelaje, căruțașii - dintre care memoria localnicilor păstrează și astăzi numele celor din familia Clinci, din Sinaia - erau plătiți cu bani, câteva brațe de fân și hrană.


 Iluminarea  crucii pe  timp  de  noapte


     La început iluminatul monumentului s-a făcut cu ajutorul unui generator de energie electrică (localizat în soclul din beton armat) și al 120 becuri de câte 500 W. În anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic național. S-a renunțat astfel la generator ca sursă de iluminare și s-a apelat la sursa cu care era dotată stația complexă de la Coștila (2487 m), legătura făcându-se printr-un cablu subteran. Până la instalarea regimului comunist în 1948, Crucea era aprinsă în noaptea de Sfânta Maria Mare (15 august), dar și de Înălțarea Domnului (sărbătoare cu dată variabilă, la 40 de zile după Învierea Domnului), când este și Ziua Eroilor.
     În perioada regimului comunist, monumentul a fost amenințat cu mutilarea, un primar obedient regimului dorind să-i taie brațele și în vârful coloanei rămase să monteze o stea roșie.
Până în anul 1989 s-a tras un cablu electric, iar în anul 1991 s-a terminat de montat instalația electrică prin efortul Primăriei din Bușteni, al locuitorilor și al unor societăți comerciale, Crucea fiind din nou iluminată. Instalația electrică a fost vandalizată repetat de-a lungul timpului de către unii turiști care s-au cățărat pe Cruce și au spart becurile.
     În anul 2003, instalația care lumina crucea s-a defectat. Pentru repararea instalației electrice, au lucrat echipe de salvamontiști care au fost nevoite să transporte în vârful muntelui sute de kilograme de materiale, în ciuda vântului și a temperaturilor deosebit de scăzute. Salvamontiștii au înlocuit mai multe zeci de becuri care nu mai funcționau, instalația fiind repusă în funcțiune în decembrie 2004 și racordată la energia electrica a orașului Bușteni.
    Monumentul este în prezent în administrarea Consiliului Local al orașului Bușteni. Astăzi, odată cu lăsarea întunericului, Crucea de pe Caraiman este iluminată cu 300 de becuri de câte 500 W fiecare și poate fi văzută de la zeci de km depărtare, de pe Valea Prahovei. Există un nou proiect, care își propune să acopere Crucea Eroilor cu o vopsea fluorescentă, iar asupra ei să fie proiectat un spot laser.

      Crucea Eroilor Neamului se poate ajunge direct din Bușteni, cu telecabina Bușteni-Babele (12 minute), sau urcând pe traseul turistic marcat Jepii Mici (4 ore/4 ore și jumătate; accesibil doar vara, interzis iarna). Se mai poate ajunge cu telecabina Peștera-Babele (8 minute), sau urmând traseul cu marcaje turistice de la Piatra Arsă (1 oră și jumătate), respectiv Vârful Furnica - Telecabina Cota 2000 (2 ore și jumătate), sau pe traseele turistice marcate de la cabana Omu.
Traseele turistice montane cele mai accesibile turiștilor sunt cele de la cabana Babele pe creasta Caraimanului (1 oră și jumătate), sau de la cabana Caraiman pe traseul Brâna Caraimanului (45 de minute).

sursa:  internet
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Crucea_Eroilor_Neamului

 http://evadaredincotidian.blogspot.ro/2014/08/crucea-eroilor-neamului.html

Promovati  mai  departe  adevaratele  valori  ale  Romaniei

Tancul Romanesc TR 85 M1

 Tancul  romanesc  TR 85M1
Greutate 50 tone
Lungime 9,96 m (incl. țeava)
Lățime 3,43 m
Înălțime 3,10 m
Echipaj 4

Blindaj 200 mm stratificat (șasiu)
320+20 mm blindaj suplimentar (turelă)
Armament
principal
1 × tun 100 mm cu țeavă ghintuită
41 de proiectile
Armament
secundar
1 × mitralieră PK coaxială 7,62 mm
(4500 de cartușe)
1 × mitralieră antiaeriană DShK 12,7 mm (750 de cartușe)
lansator de grenade: 6 tuburi 81 mm (20 de grenade fumigene)
Motor Model 8VS-A2T2M, diesel, 8 cilindri, 4 timpi, supraalimentat, 860 CP (640 kW)
Putere specifică 17,2 CP/t
Transmisie hidromecanică
Suspensie bară de torsiune
Autonomie 400 km
Viteză maximă 60 km/h
 În 1993, România avea în inventarul armatei 632 de tancuri TR-85. În 2008 erau în inventarul Armatei Române 265 de tancuri TR-85 . Conform Institutului Internațional de Studii Strategice, în 2010 erau în uz 249 de tancuri TR-85 și 54 de tancuri TR-85M1

sursa:  wikipedia

Sedinta Foto Nunta la Plaiul Foii

 Constantin Acheaua Photography
 Va  ajut  sa  pastrati  cele  mai  frumoase  amintiri  de  la  nunta  dumneavoastra  sau  de  la  botezul  copiilor  dumneavoastra.  Va  ofer  pachete  flexibile  in  functie  de  bugetul  dumneavoastra.
 Constantin Acheaua Photography
 Realizez  sedinte  foto  la  nunta  si albume  fotocarte  cu  imaginile  de  la  nunta  dumneavoastra  sau  de  la  botezul  copilului  dumneavoastra. Acest  album  este  un  produs  de  lux  ce  ofera  o  gama  larga  de  personalizari  dupa  dorintele  dumneavoastra. In  functie  de  bugetul  dumneavoastra  puteti  alege  una  sau  mai  multe  obtiuni  de  realizate  ale  albumului,  care  se  refera  la  nr.  file,  tipul  de  hartie  foto  pe  care  se  printeaza  colajele  ,  precum  si  tipul  sau  modelul  de  coperta.
http://fotografdenunta.blogspot.ro/   

 https://www.facebook.com/fotografulcreator
tel.  contact:  0744 273435


 Constantin Acheaua Photography
Sedinta  foto la  nunta  cu  Angela  si  Mircea  la  cabana  Plaiul Foii

foto:  Constantin  Acheaua

Felicitari Valentine's day

FELICITARI 8 MARTIE

Felicitari Paste

Felicitari 1 Iunie

FELICITARI HALLOWEEN

Felicitari Craciun

Felicitari Anul Nou

Chaplins Time Traveler - Calator in timp in filmele lui Chaplin